CONDUCEREA UNUI VEHICUL FĂRĂ PERMIS DE CONDUCERE

ART. 335 COD PENAL

    I. Sediul materiei

Art. 335: Conducerea unui vehicul fără permis de conducere

(1)     Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2)     Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3)     Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care încredinţează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.

II. Analiza textului incriminator

         Infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută în art. 335 din Codul penal, face parte din grupa infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice (art. 334 – 341 C. pen.), din Titlul al VII – lea, consacrat de Codul penal infracţiunilor care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege.

         Analizând norma de incriminare avută în vedere, prin raportare la O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, constatăm că, prin termenii “autovehicul” şi “vehicul”, se înţeleg următoarele:

1. autovehicul – orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. Vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, precum şi tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule. Troleibuzele sunt considerate autovehicule;
2. vehicul – sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări.

      Infracţiunea analizată este reglementată într-o variantă simplă – conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere [art. 335 alin. (1)] şi două variante atenuate – conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană neîndreptăţită [art. 335 alin. (2)] şi încredinţarea conducerii autovehiculului unei persoane care nu are dreptul să conducă [art. 335 alin. (3)].

        A. În varianta simplă, existenţa infracţiunii presupune, printre altele, ca:

1. acţiunea de conducere să fie executată de către o persoană care nu posedă permis de conducere;
2. conducerea autovehiculului sau tramvaiului să se realizeze pe un drum public şi
3. să se refere la un autovehicul sau tramvai.

       Prin Decizia nr. 224/2017, Curtea Constanţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 335 alin. (1), care nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, fără permis de conducere, este neconstituţională.

       În completare, prin Decizia nr. 11/2017, Ȋnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că “Ȋn interpretarea noţiunii de autovehicul, prevăzută de dispoziţiile art. 334 alin. 1 C. pen. şi art. 335 alin. 1 C. pen., raportat la art. 6 pct. 6 şi pct. 30 din OUG nr. 195/2002 modificată şi completată prin O.G. nr. 21/2014, conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat potrivit legii sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute de art. 334 alin. 1 C. pen., respectiv art. 335 alin. 1 C. pen.”

       B. Prima variantă atenuată a infracţiunii se realizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, de către o persoană:

• al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv;
• al cărei permis i-a fost retras (de exemplu, în cazul în care persoana a fost declarată inaptă medical pentru a conduce un vehicul);
• al cărei permis a fost anulat (în acord cu dispoziţiile art. 114 din OUG 195/2002);
• al cărui drept de a conduce i-a fost suspendat (în conformitate cu prevederile art. 103 din OUG 195/2002);
• care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

       ICCJ stabileşte, prin Decizia nr. 18/2019, că obligaţia inculpatului de a nu conduce vehicule anume stabilite, impusă de organul judiciar pe timpul măsurii preventive a controlului judiciar conform art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură penală, nu constituie o suspendare a exercitării dreptului de a conduce, iar încălcarea acesteia nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal.

       C. Ultima variantă atenuată constă în acţiunea de încredinţare a unui vehicul, pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pentru a fi condus pe drumurile publice, unei persoane care se află în una dintre următoarele situaţii:

• nu posedă permis de conducere;
• permisul de conducere este necorespunzător, a fost retras sau anulat, ori exercitarea dreptului de a conduce a fost suspendată sau nu are dreptul de a conduce în România;
• se află sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.

      În plus, pentru existenţa infracţiunii este necesar ca persoana care încredinţează vehiculul să cunoască faptul că persoana care urmează să conducă pe drumurile publice se află în una din situaţiile descrise mai sus.

               Conducerea unui vehicul fără permis de conducere poate fi săvârşită cu intenţie, directă sau indirectă.

            Ȋn cazul infracţiunilor pentru care forma de vinovăţie este intenţia, actele de pregătire şi tentativa sunt posibile, însă nu sunt sancţionate de lege.

              Regimul sancţionator diferă în funcţie de fapta penală reţinută, fiind prevăzute pedepse cu închisoarea, având limitele cuprinse între 6 luni şi 5 ani sau, în anumite cazuri, fiind prevăzută alternativ şi amenda.

Ai neclarităţi? Contactează-ne!

Av. Gina Terinte