contravenţie. transport ilegal de persoane. lipsa autorizării

Sancţionarea taximetriştilor/ şoferilor care efectuează transport în regim de închiriere/ şoferilor care folosesc platforme digitale

  În prezent, şoferii care efectuează transport ilegal de persoane, sub orice formă, fie ca taximetrişti, fie ca şoferi care folosesc platforme digitale, precum UBER, CLEVER, BOLT, etc., sunt sancţionaţi, de cele mai multe ori, în baza art. 55 punctul 3 litera h) raportat la art. 7 din Legea 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere.

   Recent, Legea 38/2003 a fost modificată şi completată prin OUG nr. 21/2019.

  Astfel, dintre modificările survenite, ne interesează, în mod special, prevederile art. 25 pct. 19 din OUG nr. 21/2019 care dispun că:

“La articolul 55 punctul 3, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

h) aplicabilă persoanelor fizice sau juridice pentru efectuarea de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism sau de mărfuri cu un autovehicul, fără respectarea prevederilor art. 7 alin. (2) sau, după caz, ale art. 7 alin. (3)”.

   Ca o consecinţă, observăm că a fost eliminată cerinţa potrivit căreia fapta să fie săvârşită în mod repetat, fapta constituind astfel contravenţie de la prima constatare de către organul competent a întrunirii condiţiilor de tipicitate reglementate de lege.

   În continuare, arătăm că, potrivit art. 55 punctul 3 litera h) din Legea nr. 38/2003, în forma actualizată, efectuarea de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism sau de mărfuri cu un autovehicul, fără respectarea prevederilor art. 7 alin. (2) sau, după caz, ale art. 7 alin. (3) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, aplicabilă persoanelor fizice sau juridice.

     Or, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1), transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se execută numai de către transportatori autorizați, care dețin autorizații taxi valabile, în cazul transportului în regim de taxi, sau copii conforme valabile, în cazul transportului în regim de închiriere, eliberate în condițiile prezentei legi, pentru fiecare autovehicul utilizat.

     Iar, potrivit art. 7 alin. (2), este interzis transportul public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deține pentru acesta, după caz, autorizație taxi valabilă sau copie conformă valabilă, potrivit prevederilor alin. (1).

      În acest context, din analiza coroborată a textelor legale menţionate mai sus, rezultă că fapta contravenţională, ca formă de conduită juridică ilicită, de a efectua transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără respectarea cerinţelor legii, presupune îndeplinirea mai multor elemente constitutive.

    În primul rând, referitor la subiectul activ al contravenţiei, respectiv persoana care a săvârşit fapta, din analiza dispoziţiilor art. 55 din Legea 38/2003, rezultă că legiuitorul a clasificat contravenţiile enumerate în acest articol şi în funcţie de criteriul calităţii persoanelor vizate, stabilind astfel, în mod imperativ, cine va fi sancţionat în caz de încălcare a legii.

   Aşadar, amenda pentru efectuarea de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără respectarea condiţiilor de legalitate prevăzute de art. 7, poate fi aplicată fie persoanelor fizice, fie persoanelor juridice.

   Însă, raportându-ne la condiţiile de fond prevăzute de art. 7, observăm că, referitor la calitatea persoanei care efectuează transport public de persoane, este imperativ ca aceasta să fie transportator autorizat, indiferent dacă efectuează transport în regim de taxi sau în regim de închiriere.

  Pe cale de consecinţă, conchidem că obligaţia obţinerii actului de autorizare revine transportatorului, persoană înregistrată la registrul comerţului pentru a desfăşura activităţi de transport.

   În alta ordine de idei, amintim că, prin OUG nr. 21/2019, a fost definit transportul în regim de închiriere ca fiind transportul de persoane realizat de transportatorii autorizaţi cu autoturisme cu conducători autorizaţi, puse la dispoziţia clienţilor pe bază de contract de închiriere tarifat pe oră sau pe zi, cu plata anticipată a contractului.

    Iar, conform Legii 38/2003, transportul în regim de taxi este serviciul de transport public de persoane, bunuri sau mărfuri, asigurat contra cost, pe bază de bon client şi realizat în condiţiile prezentei legi.

   Continuând, o altă condiţie impusă de art. 7 se referă la efectuarea transportului contra cost. Astfel, serviciul va fi prestat în schimbul achitării tarifului solicitat pe kilometru, în cazul transportului în regim de taxi sau pe oră ori pe zi, în cazul transportului în regim de închiriere, dovedirea faptului că pasagerul/clientul a plătit o sumă de bani pentru serviciul de transport pe care l-ar fi prestat conducătorul auto, fiind relevantă pentru calificarea faptei ca şi contravenţie.

   Prin urmare, efectuarea de transport persoane, cu titlu gratuit, nu constituie contravenţie, iar şoferul nu poate fi amendat.

     Nu în ultimul rând, dispoziţiile art. 7 prevăd că transportul se efectuează cu un autoturism pentru care există, după caz, autorizaţie taxi sau copie conformă valabilă, în condiţiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 38/2003.

    Rezumând, pentru ca fapta să aibă caracter contravenţional, în condiţiile art. 55 punctul 3 litera h) din Legea 38/2003, actualizată, raportat la art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ, se impune cu necesitate ca:

– transportul public de persoane să fie realizat contra cost;
– transportul să fie realizat fără autorizaţie de transport persoane;
– transportul să fie efectuat de orice persoană fizică sau juridică, care nu deţine autorizaţie taxi valabilă sau copie conformă valabilă pentru autoturismul folosit.

   În concluzie, faţă de prevederile legale în vigoare, fiecare act material de executare (respectiv transportul public de persoane, contra cost, fără a deţine autorizaţii valabile) privit în mod singular prezintă relevanţă contravenţională, spre deosebire de reglementarea anterioară, când era necesar a se reţine existenţa unui ansamblu de fapte, care să fundamenteze caracterul repetat, obişnuinţa sau îndeletnicirea contravenientului.